Aparatul cu Povesti Aparatul cu Povesti Aparatul cu Povesti Aparatul cu Povesti Aparatul cu Povesti

Fotograf de cartier


          Poate ați auzit de Bis Teatru. Gașca aia de actori independenți care joacă teatru prin locații care mai de care.  Se mai agită în fiecare an (de 6 ori până acum) și pentru 25 de ore de teatru non-stop. Mai au și alte proiecte precum Lipicioșii și Teatrul din cartier.
Asta cu Teatrul din cartier, e un proiect care de 2 ani ține lumea din cartierele Sibiene aproape de teatru. Dacă nu mergi la teatru, vine el la tine. 16 reprezentații în 4 cartiere din 25 august până în 15 noiembrie. S-a jucat teatru pentru prima dată în grădina Bis, apoi au mers prin școli. Așa a început anul acesta. În gradină. Atâta au mai lucrat la amenajarea scenei și mai ales pentru locurile din publicului fain.
1-pregatiri-mv-trei-stejari-gradina-bisMuncă multă în grădina Bis.
          Anul ăsta am fost fotograf de cartier și am aflat povestea Bis-ului. Bogdan Sărătean e șeful, cum se spune. El pune la cale toate evenimentele astea. Vorbește mult, e plin de energie, iubește actorii și mai ales spectatorii. În a doua zi de spectacol în grădina Bis a plouat. Cred că toată echipa s-a rugat să se oprească ploaia și se pare că au reușit. Mă rugam și eu pentru aparatul meu care a cam stat în ploaie.dsc_1946Bogdan așteptând ca ploaia să se oprească. Stresat.
De toate reprezentațiile lor, nu pot zice că m-am săturat. De fiecare dată a fost ceva diferit. Locul, starea actorilor și publicul. Mi-a plăcut mult să-i surprind în back stage. Ehh…asta chiar mi-a plăcut. Un back stage diferit. Prin sălile de cursuri, holul, baia din școli sau orice altă încăpere unde au putut avea intimidate, să-și  mai poată repeta câte un scenariu. Stresul îi cam cuprindea pe toți. Zici că era pentru prima dată când joacă teatru. Oricum, tot găseau ei ceva amuzant și cu zâmbetul pe buze intrau pe scenă. De fiecare dată mă furișam printre publicul destul de vast, copii mici, elevi, student, pensionari. Toți curioși, așteptau să înceapă spectacolul. Cu emoții. Cu câte o limonadă din grădină. Apoi cu zâmbete și hohote de râs.
dsc_3879Sincron.dsc_1939Claudiu are emoții. Se ruga să se oprească ploaia.
Claudiu tot timpul era cu bicicleta, chitara și buna dispoziție. Iar la spectacol răsuna sala, sau grădina când striga cu vocea lui puternică. Își aranja costumul, o îmbrățișa pe Aneea și intra în scenă.dsc_1934Dada, bucuroasă de public.
Despre Dada nu pot spune decât că ea era tot timpul emoționată, bucuroasă de public, se lovea mai tot timpul de câte ceva, își mai făcea câte un selfie. Era amuzantă totuși, până să intre în rolul profesoarei. Chiar și atunci nu se putea abține să nu zâmbească.
Cum spuneam, cred că am fost la Născut în 90 de vreo 5 ori, de când se joacă piesa și de fiecare data am descoperit și învățat ceva nou. Poate nu am reținut eu cine știe ce scenariu dar cu siguranță m-am redescoperit, mi-am amintit povești din copilărie, de profesorii răi din școală. Mi-am amintit de pegasul ăla mare și greu, care m-a făcut acum să fiu expert în mersul pe bicicletă. A da…și eu am avut tentative să mă vopsesc blond atunci când a jucat România la mondiale. Și nu mai spun câte mingi am spart sau le-au spart alții. După cum zicea și Claudiu.13-v-aaron-nascut-in-90Din culisele spectacolului.
Aneea, cea cu rochia galbenă, la un moment dat și-o dă și jos. E un personaj imprevizibil, câteodată e serios, atât de serios încât nu știe cum să facă să râdă. O îndrăgesc toți.dsc_7183”Născut în 90”
Toți sunt născuți în 90, mai aveam o lună de zile și eram născut și eu în 90. Nu a fost mare diferență. Aproape aceeași copilărie am avut. Așa a fost pentru mine spectacolul. Cu bune sau cu rele, mi-a trezit amintiri faine.
Mihai Alexandru, băiatul din cartierul Ipas, cel cu șapcă. Nu aveți cum să nu-l știți. El e ăla care vă amintește de poreclele din cartier, sau vă cântă manele pe ritm de rock, sau invers.4-gradina-orasul-meuÎnainte de începerea spectacolului ”Orașul meu”.8-hipodrom-monoloagele-vecinului2-mv-3stejari-gradina”Monoloagele vecinului”
          Am alergat de fiecare dată spre spectacolul ăsta, de fiecare data am întârziat. Dar tot l-am prins pe moșu ăla cu chiria lui, sau pe șmecherul care a mers și el la teatru pentru prima data. Pe muzica de la Subcarpați, pentru fiecare monolog se schimba poziția lămpi. Lumina aia puternică a fost o provocare pentru mine. Câteodată prea putina lumină, câteodată prea multă. Publicul câteodată nu știa ce se întâmplă. Cel mai interesant monolog a fost ăla când a ieșit pe holul școlii, iar după puțin timp a venit și portarul școlii speriat că ce se întâmplă. M-au amuzat 3 băieți, la un monolog parcă vorbeau cu ei. S-au speriat puțin. Faină fază.14-v-aaron-mvLaurențiu Bănescu, are în piesa lui de teatru de interpretat 7 monoloage. Al 8-lea în afara spectacolului unde e un personaj diferit, reținut în vorbe, liniștit. Stă și analizează cu atenție ce se întâmplă în jurul său, apoi începe să vorbească singur. Mult.dsc_3803Undeva prin cartierul Hipodrom.6-hipodrom-a-fost-doar-un-visMama lu’ Dada cuprinsă de emoții.
Publicul a fost minunat, câteodată neglijam actorii și mă amuzam cu reacțiile publicului, câte de mult erau distrați de spectacole sau emoțiile în momentele cheie. Parcă și-au intrat cu toții în rol.7-hipodrom-nascut-in-90Publicul de cartier9-strand-orasul-meuLiceul ”Onisifor Ghibu” din Ștrand11-strand-monoloagele-vecinuluiCum ziceam mai sus, jocul cu lampa.12-v-aaron-a-fost-doar-un-visDada se pregătește de spectacol.dsc_1651Regizorul, actorii și minunatul public.
          Ultimul spectacol, dar poate nu cel din urmă s-a jucat cu sala de la Librăria Habitus arhi plină. Și au mai rămas destul de mulți și pe afară. Pe video-proiector se rulau fotografiile mele din celelalte spectacole. Pentru prima dată am stat să le admir. Pentru că de fiecare dată mă apuca noaptea târziu, obosit, așteptam să trimit toate pozele.
Și așa am aflat povestea Bis-ului, prin cartier, cu teatru.
Restul de fotografii de la reprezentații, le puteți găsi aici.

  • 5

Leave a Reply

Your email address will not be published.