Aparatul cu Povesti Aparatul cu Povesti Aparatul cu Povesti Aparatul cu Povesti Aparatul cu Povesti

Drumeție pe bandă albastră. Cu Red Bull Romaniacs.

Înainte cu ceva timp simțeam nevoia de adrenalină, mers pe munte și făcut fotografii. Anu ăsta 2017, la Red Bull Romaniacs le-am putut face pe toate, dar și mai mult de atât.
Am pregătit aparatul pentru o nouă poveste. Speram fără ploaie, dar oricum am făcut eu niște improvizații de huse de protecție. Au fost cât de cât utile. Mai mult mă încurcam în ele.
La prolog a fost antrenamentul. Eu eram pe asfalt, trotuar și priveam amuzat riderii cum se chinuiau printre bușteni și pietre. Nu m-am amuzat mult, pentru că a și venit ploaia. Dar hai să nu-mi mai amintesc. Mai bine mă uit la poze…Day 1.
A fost abia începutul. Eram într-o zonă foarte cunoscută, coborârea pe Călugărul, cu bicicleta, cu 50 km/h, pe lumină. De data asta eram undeva prin vale, întuneric, noroi și pustiu. Am râs eu la prolog de rideri, dar acum era rândul meu să mă urc pe bolovani alunecoși și prin noroi. Am tot urcat pe vale. Până am dat de lumină. Dar cu gândul că aveam cale grea de întoarcere. La un moment dat am căzut pe mâna dreaptă în noroi. Totuși eram stresat că nu pot pune mâna pe aparat să fac poză. Nu-mi era mie de noroi. :))
Asta a fost prima locație de poze. A doua a fost în zona Sadu. Pff…fain tare, peisaj fain, traseu pietros, cu praf și lemne uscate. Două șuri părăsite. O pășune și o pădure frumoasă de mesteceni. Atât mi-a fost… am fost plin de bucurie. Cu stomacul gol și uscat. Dar bine că a venit ploaia. Că nu mai coboram de acolo.
Day 2.
Zona Greblești, jud. Vâlcea. Panorama. Cuvinte nu am, doar fotografii.
Puțin înainte de finish a fost un coșmar pentru rideri. Un tunel lung, plin cu apă și nămol. Greu de ieșit din el. Apoi pe lângă căpițe de fân, o mică săritură și un finish răcoros cu o doză de Red Bull.
Day 3.
Startul de dimineață a fost cafeaua cea de toate zilele somnoroase. Am avut cale ferată, urcare grea pe rampă, pod deasupra, tunel, muncitori la ocol…Am urcat și-n tractor. Ah da…de faza amuzantă când a oprit trenul din cauza unor gălăgioși poziționați pe calea ferată, urlând și fluierând din vuvuzele… le-am spus-o la toți :)) Ce s-au gândit ei…bă ce sună vuvuzela lu colegu de tare. Și când colo era trenul în spate. Dar toate bune, fără evenimente neplăcute. Doar câte un rider se mai pierdea pe traseu printre căpițele de fân…în rest. Mult red bull. Și inspirație multă.
A doua parte a zilei a fost o drumeție pentru mine. Puțin cu 4×4. Apoi pe jos pe poteci și prin pădure. Mă ascundeam de soarele arzător. Și încercam să nu mă întâlnesc cu vreun urs. Aveam o panoramă faină tare și aici în zona Călinești. Aici chiar că am avut probleme cu praful. Dar improvizația a ținut pasul de minune. L-am legat cu bandă albastră și pe el. Un Nikon D810 și obiective fixe 24 și 85 mm. Atât. Nu credeam că o să pot face sport cu așa ceva. Dar mi-am găsit repede perspectiva.
Day 4.
Ultima zi. Cu un răsărit amețitor.
Și cu un final de Red Bull Romaniacs spectaculor. La înălțime și aproape la fel de amețitor. Am rezistat și eu, și aparatura. Cu nopți aproape nedormite. Cu memoria plină. Un hard aproape stricat. Vroiam o pauză. Dar totuși îmi era dor de banda albastră. De zumzăitul motoarelor. De marea de nori. De adrenalina cu care m-am hrănit atâtea zile. Ne vedem la anul. Cu bine.

 

  • 2
1 comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.