Aparatul cu Povesti Aparatul cu Povesti Aparatul cu Povesti Aparatul cu Povesti Aparatul cu Povesti

Antrenorul

”Povestea antrenorului a început înainte să mă nasc”.
Părinții fiind profesori și antrenori de baschet la școala sportivă, mama pregătind echipele de juniori, apoi tatăl prelua mai departe activitatea.
”Au făcut rezultate frumoase împreună pe parcursul a 40 de ani, mama încă mă mai ajută la grupele de începători”.
Practic nu a avut de ales, încă de mic a fost crescut în sala de sport și prin cantonamente, ”eram între antrenori și poveștile lor înainte să învăț să merg”.
Dorința fiecărui copil este bineînțeles să se joace, apoi cu timpul realizează ce vrea cu adevărat să facă. ”Ghinionul meu că pe la 16 ani am fost în echipa antrenată de tata, iar el mă trimitea acasă pentru că nu eram destul de bun. Ieșeam pe o parte și intram pe cealaltă parte”.
A jucat o perioadă scurtă la nivel de divizia A datorită rezultatelor nu așa bune.În prima fază a urmat studiile facultății de sport, pentru că fără aceasta nu putea ajunge profesor. Încă din primul an era arbitru fiind cotat printre cei de top din România. A urmat și facultatea de psihologie, dar tot la sport a rămas.
Momentul decisiv a venit când a fost pus în situația de a alege între arbitru și antrenor, deși cotat foarte bine ca arbitru, a ales să continue ca antrenor. Meseria mai puțin profitabilă, datorită unor satisfacții extrem de mari provocate de dorința de a obține rezultate și mai ales să vadă progresul echipei cu fiecare săptămână, lună sau an.
”Practic am luat baschetul din toate privințele: ca jucător, arbitru, apoi antrenor”.
Practicând din 96’ încă se consideră un antrenor tânăr la 44 de ani.
Îi place în primul rând că e mai mult decât o meserie, e un fel de a trăi, o meserie care îți ia 24 de ore din 24, 7 zile din 7. În orice moment te gândești la o soluție să faci să-ți pui jucătorii într-o situație cât mai bună, iar echipa să progreseze.
”Nu-mi plac lucrurile repetitive, sunt atâtea variante care păcat să nu le încerci. Îmi place mai mult apărarea decât atacul”.
Greutățile vin încă de la început pe când câștigul este mic. Câteodată nu acoperă nevoile, dar se poate trece de acestea cu entuziasm și dăruire. Cel mai bine ca familia să apară mai târziu pentru că susținerea e foarte mică.
Un antrenor investește foarte mult în echipă, sentimental cât și ca volum de muncă care la un moment dat va fi nevoit să aleagă nu tocmai potrivit dorințelor antrenorului, ”sunt dezamăgiri crunte”.
”Când câștigi uiți de toate dezamăgirile, care probabil sunt mai multe, dar satisfacția este mai mare”.Un antrenor trebuie să fie și un bun psiholog, să fie capabil să înțeleagă fiecare jucător în parte, fiecare având personalitate diferită. ”Trebuie să ajungi la sufletul, la inima lor să-i faci să se autodepășească, pe toate planurile, nu doar fizică, tactică, ci și psihologică.”
Câteodată trebuie să fie un bun părinte, dar și un polițist bun sau rău câteodată.
Antrenorul trebuie să fie o persoană strategică. ”la început tata îmi zicea să-mi fac planul pe fiecare săptămână, lună sau an. Uram să fac treaba aia”.
Odată cu experiența realizezi că planificările astea sunt utile, ușurând foarte mult munca și te poate ajuta în situațiile dificile.
Antrenor trebuie să țină cont de factorii care influențează starea jucătorilor. Sportivii trebuie tratați ca niște copii.
”Relația mea cu ei este în primul rând de respect. Discut cu ei absolut orice subiect, dar aștept să fie reciproc. O mare dezamăgire e când crezi că ai oferit tot și ai primit înapoi exact invers sau în cel mai bun caz nu ai primit nimic”.
Ai parte de foarte multe momente frumoase, acestea dându-ți energie, bucurie, dar care sunt de scurtă durată pentru că baschetul este un sport în care lucrurile se mișcă foarte rapid, iar echipa trebuie să fie mereu pregătită pentru orice schimbare.
Tinerii care vor să urmeze meseria asta nu neaparat se gândesc dinainte, dorința vine pe parcurs. Sunt jucători care dau sfaturi sau sunt preocupați de organizare. Meseria asta se învață din experiență și se fură de la toți cu care ai contact, indiferent dacă au avut rezultate sau nu. Poți să înveți ce să nu faci.

3 puncte sau slam dunk?
”Eu prefer coșul”.

  • 0

Leave a Reply

Your email address will not be published.