Aparatul cu Povesti Aparatul cu Povesti Aparatul cu Povesti Aparatul cu Povesti Aparatul cu Povesti

Actorul

Proiect ”Meserii”

Cu siguranță este singura meserie în care poți să devii în scurt timp ceea ce-ți dorești. Să ai atâtea opțiuni și să fii în atâtea feluri. Acesta este actorul. Dar nu e tocmai ușor să ajungi acolo, în povestea aia, defapt în mai multe povești.
”Am ajuns întâmplător, eu cel puțin nu visam că o să fiu actriță, dar cochetam de când eram mică. Participam la concursuri de-astea de recitat poezii care se țineau la școală, dar niciodată nu am luat-o în serios”.
”După o perioadă de pregătiri pentru științe economice, a urmat și un an de politehnică, dar între timp, pentru că și alți prieteni au dat la actorie, am zis hai și eu. Cumva am fugit de acasă pentru că ai mei, în timp ce eram pe drum au aflat. Nu m-am pregătit chiar deloc și bineînțeles am picat, dar am intrat la politehnică lejer”.
În orice meserie cu mici insistențe ajungi să faci ceea ce îți dorești sau poate să scapi de ceea ce nu-ți dorești, așa că…”mă gândeam să termin politehnica, dar la practică, văzând că trebuie să repar mașini textile, mi-am dat seama că nu e pentru mine”.
Așa se pare că a fost ales drumul spre actorie, eliminând lucrurile neplăcute. Imediat anul următor și-a urmat instinctul și a mai încercat încă odată, de data asta cu succes.
”Cred că după ce am picat prima dată am început să-mi doresc, dar nu într-un mod lucid și conștient, adică visam noaptea că dădeam examen și aveam coșmaruri în care căutam, căutam și iar căutam să dau examen și în mod repetitiv tot picam. Cumva într-un mod obsesiv mi-a intrat în cap. Dar cred totuși că a fost intuitiv să ajung la meseria asta”.
Facultatea din Cluj avea avantajul că se făcea două săptămâni de practică în care te familiarizai cu noțiuni precum: improvizația, coordonarea, etc. Aceste fiind importante ca să te facă să înțelegi ce înseamnă actoria.
Cum ți se pare meseria asta?
”E frumoasă. Foarte frumoasă”.
Dar până la frumusețea asta trebuie să lupți și să muncești mult. În ziua de azi e foarte greu odată cu explozia asta de școli cu studenți mulți, iar locurile fiind foarte puține.
”Atunci când am intrat la Sibiu, printr-un concurs de care aflasem tot așa întâmplător, înainte de asta am stat câteva luni fără să găsesc ceva”.
E foarte greu pentru un artist în general să nu aibă nici măcar odată ocazia să se exprime.
”Unui actor dacă nu i se oferă scena, îi e greu. E dureros”.
Ce îți place?
”Libertatea pe care ți-o dă și faptul că ai ocazia mereu să te îmbogățești așa ca ființă umană. Îmi place că îmi oferă posibilitatea să mă împlinesc ca și om prin personaje, punându-mă în situația aia și încercând să le înțeleg. În principal psihologia lor să o înțeleg”.
Cred că asta definește un actor, faptul că e mereu dornic să experimenteze și să intre în povestea multor personaje. ”Dacă nu eram actor și nu făceam asta într-un mediu sigur, cred că mi-ar fi pus în pericol existența”.
”Mi se pare fain să te duci cât poți de mult în personaj, să nu îți fie frică”.
Dar cred că trebuie să ai psihicul destul de stabil…
”Pe lângă asta cu curiozitatea, un actor trebuie să fie apt fizic. Să fie foarte deschis, să nu judece și să nu-și pună piedici”.
Un actor trebuie să aibă o relație cât mai bună cu regizorul. ”Trebuie să ai încredere în regizor”.
E bine să-i asculți și pe ceilalți. ”Teatrul e din detalii”.
Un actor trebuie totuși să încerce pe cât posibil să fie puternic și în momentele în care nu lucrează. Iar când lucrează să nu se epuizeze în prea multe. ”E bine să mai și stai, să te relaxezi, să citești, să vezi filme, să te inspiri nu doar în momentul în care lucrezi”.
Trebuie să fie cultivat, să citească și să nu se oprească odată cu facultatea. Să fie curios.
Să nu se ia prea mult în serios. Să fie echilibrat. Relaxat.
Actorul. Să se lase plăcerii jocului.
Să vadă teatru.

Ofelia Popii în cadrul repetiției pentru piesa de teatru ”Faust”.

  • 0

Leave a Reply

Your email address will not be published.